România

Ziua 2: Sinca Noua-Granari

Dimineata suntem treziti de talangele vacilor care venisera la pascut pe pasunea unde campasem noi. Asadar, marti conform planului ne indreptam spre Sercaia, de unde mai departe vom intra in Depresiunea Transilvaniei, zona plina de dealuri si coline. Vremea este un pic instabila cu usoare amenintari de ploaie care ne indeamna la drum si cum suntem nerabdatori sa ne urcam in sa, o si facem destul de rapid.

Ajungem la Ohaba unde ne intalnim cu un biciclist german care facea turul Romaniei. Schimbam cu el cateva cuvinte si ne explica traseul pe care il urmeaza. Ii uram succes!

Noi vrem sa vizitam vechea moara de macinat granele care are o vechime de circa 130 de ani si care functioneaza  din 1873 cu ajutorul apei. Familia a reusit sa o pastreze foarte bine chiar si pe vremea comunismului, acum transformand-o intr-un punct de atractie turistic. Dupa ce vizitam moara si mai stam de vorba cu proprietara care ne-a fost si ghid, cumparam un kg de malai macinat la rece, evident de la moara respectiva. Ne luam la revedere si plecam spre Sercaia. Odata ajunsi acolo, ne indreptam catre Halmeag unde facem cateva poze la Biserica lutherana si apoi intram pe un drum de macadam care ne poarta pe langa o liziera cu salcam si pe langa campurile satenilor pana la Ticusu Nou. De aici pornim catre satul Cobor pe drum de pietris si trecem printr-o padure de amestec specifica zonei de deal.

Ajungem in Cobor, constatam cu parerea de rau ca biserica fortificata nu se poate vizita si facem cale intoarsa. Luam masa de pranz, bem niste visinata traditionala din desaga si plecam catre punctul de campare al acestei zile, satul Granari. Suntem bucurorsi ca bicicletele se comporta bine si ne deplasam destul de usor, asa incarcati, pe drum de pamanat sau de pietris. Admiram peisajele care ne intampina dupa fiecare curba sau mic deal, dand impresia unui pastel de toamna.

Ajungem aproape de caderea serii la Granari de unde ne alimentam cu apa si vorbim un pic cu satenii despre drumul pe care vrem sa-l urmam urmatoarea zi catre Saschiz, deoarecere acesta era planul nostru initial. Dar pentru ca plouase cu o zi in urma, pamantul era umed si se lipea foarte usor de orice il atingea, in mod special de cauciucurile noastre. Totusi hotaram sa ne incercam norocul si sa nu ne abatem de la planul nostru astfel ajungem sa ne incarcam cu ceva noroi atat talpile cat si rotile. Campam deasupra satului pe un deal, cu vedere spre cimitir, se pare ca acesta va fi unul din laitmotivele noastre.

Din punct de vedere al ritmului reusim si azi sa pedalam 70 de km, lucru destul de multumitor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *