Ziua 4: Saschiz-Bradeni

Ziua 4: Saschiz-Bradeni

Joi ne trezim cu o vreme ca dupa furtuna, cu soare si nori albi pe cer. Nu apucam sa iesim din cort si auzim o masina ca se apropia. Vlad scoate capul din cort si realizam pentru a doua oara ca suntem intr-un cimitir. In masina erau 2 femei care au venit sa tamaie la mormantul raposatului. Amuzate ca ne-au gasit acolo, schimbam cateva vorbe cu dansele si ne spun totusi ca macar nu am fost singuri aseara…un pic straniu.

Mancam, strangem, uscam cortul si plecam sa vizitam ruinele cetatii. Silvia nu o vizitase si era curioasa sa o vada. Urcam poteca pana la cetate, facem ceva poze si ne bucuram de panorama din fata acesteia.

Coboram in Saschiz si suntem condusi de un copil simpatic pana la izvorul de sub Brazi sa luam apa.

Acolo ne intalnim cu un tip care se ocupa de potecile tematice si turistice din Transilvania, ii spunem planul nostru si ramane impresionat.

Ne ureaza calatorie frumoasa si pornim spre Sighisoara caci acolo trebuie sa ne intalnim cu parintii Silviei. Parcurgem destul de repede cei 20 de km pe drumul national pana in oras si ajungem la locul de intalnire.

Mancam o pizza buna la o terasa unde stiam sigur ca pizza e exceptionala, stam de vorba si povestim, apoi decidem sa ne plimbam putin si prin cetatea medievala. Facem turul acesteia rapid, reamintindu-ne locuri pe care le stiam din alte calatorii acolo si ne intoarcem in oras unde ne asteptau parintii Silviei cu calutii nerabdatori sa ii ducem iar pe dealuri si noroi.

Ne luam ramas bun si plecam in directia Sibiu unde aveam sa ajungem peste 2 zile. Pedalam relaxati si cu voie buna prin sate bucurandu-ne de peisaj pana la caderea serii.

Ajungem la Bradeni unde avem noroc sa o gasim la biserica fortificata pe batranica care are grija de aceasta si care ne si lasa sa o vizitam . Ne ajuta cu apa de baut pe care o luam din biserica, chiar din fantana special sapata de sateni in cazul in care satul era asediat de popoarele migratoare si acestia erau nevoiti sa se adaposteasca in aceasta.

Vizitam si podul bisericii si dam peste lazile de provizii ale satenilor unde fiecare familie avea cate o astfel de lada in caz de urgenta. Aratau ca niste mormite, dar mai mici. Pentru ca erau destul de unice, un grup de studenti le-au renovat, astfel pastrand istoria acelor vremuri.

Multumim si plecam sa campam caci era timpul sa ne odihnim ciolanele. Gasim un loc langa drumul principal, usor ascuns de privirile trecatorilor si campam.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *