Ziua 7: Sibiu-Carta

Ziua 7: Sibiu-Carta

Duminica ne trezim si trebuie sa ne luam ramas bun de la gazde, care au fost generoase cu noi si ne-au umplut coburile cu tot felul de dulcegarii si cu mancare.

Pornim catre Cisnadie unde vom vizita biserica din centrul satului, dar mai intai ne bucuram de drumul in culorile toamnei care serpuiesti prin padure si apoi coboarea catre sat.

Biserica este destul de impunatoare. Dupa un tur in jurul ei ne urcam in turnul cu clopot de unde ni se ofera o panoramea impresionanta a zonei.

Din pacate „ghida” nu binevoieste sa ne dea foarte multe detalii astepta un grup mai mare nu doar doi biciclisti. Plecam catre Carta, deoarecere acolo era punctul terminus. Trecem raul Olt pe la Talmaciu si continuam catre Avrig.. Podul arata deplorabil

De aici vrem sa evitam in totalitate drumul national care era plin de tiruri si gasim un drum de pamant pe langa Olt care ne duce la Carta. Traversam DN-ul, apoi Oltul iar si continuam sa pedalam catre primul sat de unde vom intra pe drumul de pamant. Peisajul e foarte frumos, se vede o parte din masivul Fagaras scaldat intr-o lumina de apus si invelit in nori albi si gri.

Este imposibil de pedalat si ne oprim din 2 in 2 minute sa pozam drumul care devine din ce in ce mai mocirlos si apoi la un moment dat il pierdem.

Ajungem pe langa Olt in niste tufe pentru ca drumul devine o poteca de iarba si e imposibil de continuat. Suntem nevoiti sa impingem bicicletele pana iesim din albia raului si sa ne intersectam cu drumul pe care noi initial vroiam sa mergem. Placerea Silviei sa impinga la bicicleta si sa se intepe in maracini, dar asta e partea haioasa a unei aventuri, niciodata nu stii unde te duce drumul si cati spini vei suporta.

Urmam asa-zisa poteca care ne duce intr-un sat de unde vom trece pentru a 3 a oara Oltul.

Pentru a ajunge la Carta ne dam seama ca trebuie sa urmam malul Oltului o buna bucata de vreme si asta o vom face in bezna completa, numai bine de testat lanternele pt bicicleta si montarea lor.

Ajungem la Carta si suntem impresionati de primire. Noi veneam de pe un drum de pamant si imediat ce intram in sat suntem intampinati cu o sosea pavata. Da, pavata cu dale de beton… Pentru ca era deja seara de ceva vreme incepem sa ne intrebam unde putem campa. Ajungem in centrul Cartei si dam peste un cuplu de australieni care aveau o imensa rulota si care stateau de vorba cu un batranel din sat. Asta se intampla chiar langa frumoasa biserica Cisterciana din sat si nu pierdem prilejul de a o fotografia.

Intram in vorba cu ei si aflam ca exista un camping in zona, dar e un pic cam scump, dar si ca batranelul e dispus si incantat sa ne primeasca la el in gradina, poate chiar in sopron daca avem loc. Zis si facut, ne luam ramas bun de la australieni si plecam spre gradina batranului. Aflam ca numele batranului este Oswald, este nascut in Carta, dar sta doar vara aici, restul anului il petrece in Germania. Ne instalam cortul in gradina si incepe sa ne pregatim ceva de mancare in sopronul acestuia. Nu trece foarte mult timp si batranul se intoarce la noi cu o cana de lapte proaspat fiert, exact pe gustul Silviei care visa la acesta de ceva timp ( legea atractiei functioneaza! ). Oswald ne intreaba daca ne place sa ne uitam la stele pentru ca afara este un cer senin si ca stelele acum se vad perfect si ca daca vrem sa facem asta dupe ce mancam. Nu ratam ocazia sa acceptam asa propunere si peste cateva clipe batranul aduce trepied, binoclu si alte materiale pt a putea sa ne desfasuram. Silvia chiar imi spunea ca ar vrea sa gasim pe cineva care sa ne povesteasca despre stele si sa le pozam. Si asta chiar uite ca se intampla cand nu te astepti. (legea atractiei a functionat de 2 ori chiar :P). Incepem sa ne uitam la stele, la constelatii si sa povestim fel de fel de lucruri, Oswald ne arata stele de care nu auzisem si ne povesteste cum au fost descoperite.

Este pasionat de astronomie si de fotografie si asta se vede si din modul cum povesteste.

Nu stim cum a trecut timpul asa repede si asta pentru ca a fost super interesant ce s-a petrecut acolo si ne pare rau ca ceata ne strica distractia si ca trebuie sa ne bagam la somn. Ne uram noapte buna si intram in cort, dar cu promisiunea ca maine daca vom vizita Manastirea Cisterciana din Carta el o sa ne fie ghid. A fost o noapte pe cinste si multumim acestui om care ne-a primit in curtea lui.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *