Ziua 8: Carta-Busteni

Ziua 8: Carta-Busteni

Luni dimineata, 25 Septembrie, ziua se arata minunata, soarele ne incalzeste cortul si ceata disparuse. Ne strangem tot echipamentul si plecam spre manastire unde ne vom intalni cu Oswald care deja incepuse turul de vizitare cu cei doi australieni. Este cu siguranta mai mult decat un ghid, pentru ca ne ofera detalii suplimentare.

Vorbim in doua limbi straine, pentru ca mai sunt si alti straini nu doar cei doi australieni, ne arata urme si insemne pe zidurile care au mai ramas marturie a Manastirii Cisterciene si ne incarca cu energia lui debordanta.

E minunat ca l-am intalnit si ii apreciem munca depusa deoarecere el mai face si un studiu despre manastire si intinderea ei, face fotografii si are grija de gradina acesteia. Aflam de asemenea ca tatal si un unchi au numele inscrise in caietul bisericii ca victime ale primului razboi mondial, asadar el este adanc inradacinnat in acel loc. Avem posibilitatea sa urcam in turnul manastirii, care se afla la intrarea in curte.

Asa om pasionat si dedicat mai rar gasesti. Ii multumim pentru tot si il rugam sa facem o poza cu el pentru a ne ramane amintire si plecam pt ca timpul incepea usor usor sa ne preseze.

Vrem sa ajungem in 2 zile in Busteni, pentru ca avem un zbor de prins si nu suntem incantati ca trebuie sa ne grabim. Pedalam in directia orasului Victoria fara prea mult chef si imediat dupa ce il depasim norii se transforma in ploaie.

Facem un popas sa mancam ceva si ne hotaram ca cel mai bine ar fi sa luam trenul spre casa. Incepe sa picure si se pare ca alegerea a fost buna. Ne urcam pe bicle grabiti sa prindem trenul din Vistea. Ajungem in gara si asteptam trenul care ne duce linistit pana la Brasov de unde vom lua alt tren pana la Busteni.

A fost o experienta deosebita. Sa calatoresti cu bicicleta prin Romania este minunat, doar daca eviti pe cat posibil drumurile principale. Colinele Transilvaniei sunt un loc perfect sa faci asta. Te poti bucura din plin de natura si de peisaj, de oameni si de locuri. Ne pare rau ca nu am reusit sa facem exact ce ne-am propus, dar ne bucuram enorm ca am fost acolo si ca ne-am relaxat o saptamana.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *