Bike packing in Transilvania – Prolog

Bike packing in Transilvania – Prolog

Ne-am hotarat sa facem iar o tura mai ampla cu bicicletele, nu atat de lunga ca cea pe Drumul Matasii, de 6 zile doar, asa ca am ales sa exploram iar colinele Transilvaniei, de data asta intr-un mod mai light, adica mai putin incarcati, cu bagaje mai mici gen bikepacking, care se prind direct de bicicleta.

Vlad avea harta cu colinele Transilvaniei , de la Zenith. Asadar intr-o seara am analizat harta si am hotarat sa facem traseele marcate cu banda rosie.

Practic vroiam sa facem o traversare a zonei de la Est la Vest, dar prin padure, nu pe asfalt si prin sate. Primul punct pornea de la cetatea Rupea, urmand banda rosie pana la biserica foritficata Viscri, de acolo incepea Transilvania Bike Trail pana in Daia, si apoi un traseu mai nou, de care am aflat atunci pana in Sighisoara.

Iar din orasul Sighisoara continuam tot pe marcaj banda rosie pana in satul Richis, urmand traseul denumit popular Culmea Apelor, tinand linia crestei si admirand satele de sus.

Partea cu bagajul a fost un pic complicata la inceput pentru ca a trebuit sa improvizam cum sa prindem tot ce aveam nevoie pe bicicletele, tinand cont ca nu aveam echipament special de bikepacking. Singurul element dedicat pentru acest gen de tura era o geanta care se prindea de tija sesii, cu volum destul de mare, dar nu suficient incat sa incapa tot ce aveam nevoie. Restul echipamentului l-am prins de ghidonul bicicletei cu chingi, avand grija sa nu afectam cablurile de la schimbatoare sau de la frane.

Echipamentul consta in: sacii de dormit grosi de iarna, pentru ca seara era frig, saltea, haine de schimb, o mica trusa de igiena, o pufoaica mica, frontale, vesela si primus, baterii pentru incarcat telefoanele si bineinteles ceva de ploaie. Trusa de scule cu minimul necesar, adica: o camera de rezerva pentru fiecare, pompa, leviere, ulei de lant, carpa de sters lantul, banda izolatoare si bride de plastic. Cortul a fost acelasi cu cel folosit in tura noastra lunga pe drumul matasii, iar de mancare urma sa ne luam punctual din satele prin care treceam, evitand sa caram provizii. Mai greu a fost de gestionat cu apa, pentru ca nu gaseam izvoare in paduri, drept urmare trebuia sa luam mai multa apa seara, sa ne ajunga pentru gatit si spalat si pentru a 2-a zi dimineata.

Biciclete noastre incarcate aratau cam asa.

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *