România

Bikepackig in Transilvania ziua 4, 5 si 6

Inceputul celei de-a 4 zile ne gasea dupa cum spuneam si in postul anterior in rezervatia Stejarii seculari de la Breite. Bineinteles am cautat un loc cat mai ferit de pus cortul si am gasit o poiana inainte de a intrat in padure. Dar cu greu am gasit un loc fara damburi si departe de priviri iscoditoare, asa ca dimineata padurarii din zona au venit la noi sa ne intrebe ce facem, daca nu ne-a fost frica de ursi noaptea…

Suntem surprinsi ca nu stiu de traseul pe culme care traverseaza padurea, tot pe banda rosie, denumit Culmea Apelor, dar mai mult ca sigur nu au vrut sa se complice explicandu-ne.

Mancam, strangem si plecam. Drumul prin padure nu este extraordinar de spectaculos, urcarile sunt destul de abrupte, la fel si coborarile, drumul plin de crengi uscate asunse de frunze pe care le evitam in ultimul moment.

Monotonia se destrama cand mai traversam poieni si admiram satele din vale. Intalnim si o portiune lunga de drum de piatra care ne ajuta sa inaintam destul de repede si unde vedem multe urme de urs . Probabil alergase pe acolo, fugarit de cainii de la stana.

Ajungem la intersectia care ne indruma catre satul Richis. Drumul face parte din concursul Medias Bike Marathon si este destul de bine marcat, dar cam plin de crengi si frunze. Parcurgem repede aceasta portiune si coboram in viteza spre Richis unde ne alimentam, bem o bere si ne pregatim planul pentru campare. Continuam apoi tot pe traseul de maraton si dupa ce urcam destul de abrut din sat ajungem in niste poieni deasupra satului unde stabilim tabara.

Dimineata a 5 a

In ziua a-5-a planuim sa ajungem in Valea Viilor. Un sat cu o frumoasa biserica fortificata, momument UNESCO pe care am si vizitat-o.. Strangem tot, mancam micul dejun si ii dam la vale catre drumul principal. De acolo am vrut sa trecem dealurile pe drumuri de pamant catre Valea Viilor, dar era clar ca energia noastra era cam scazuta si am abandonat rapid planul dupa ce am dat de o portiune destul de dura.

Am coborat in orasul Medias pe care l-am si vizitat, am facut cateva poze la biserica si la casele din centrul istoric si apoi am aflat de o cantina unde putem sa mancam pranzul.

Mancam si plecam catre Copsa Mare de unde viram la stanga catre satul Valea Viilor, Vorumloc sau Wormloch in dialectul sasesc. Denumirea populara prin sateni a acestui sat este de gaura de vierme, probabil ii spun asa pentru ca zona arata ca o urma lasata de un vierme.

Vizitam biserica si stam la povesti cu doamna care are cheia, fiind destul de amabila sa vina sa deshida doar pentru doi turisiti.

Apoi plecam mai departe in jur de ora 16. Urmatoarele doua sate pe care trebuie sa le traversam au aceeasi denumire mai putin o vocala. Practic din Motis trebuie sa ajungem in Metis. Ajunsi in Motis incepe ploaia si exact de asta ne era teama pentru ca intre sate aveam de trecut doua dealuri si drumul era din pamant. Acest pamant dupa ce se uda un pic se lipeste perfect de anvelope facand inaintarea un cosmar. Reusim cu greu sa trecem de primul deal, fara incidente grave si nu cu foarte mult noroi pe noi, dar totusi nu scapam sa nu fim haituiti de cainii de la stana. Dupa ce scapam de caini si ajungem la un drum ceva mai curat Vlad constata ca are pana pe fata, probail de la un spin sau…karma. Nu stam sa facem pana, continuam asa mergand pe iarba pentru ca riscam sa ne prinda noaptea si sa nu gasim un loc de campat bun si ferit de ciobani. Pana la urma am reusit sa ajungem destul de repede in apropierea satului Metis, avand o panorama frumoasa deasupra lui, unde gasim un loc de campare sigur si ferit de priviri.

Urmatoarea zi ajungem la asfalt si ii dam bice catre Agnita. Prognoza arata ploaie dupa amiaza si hotaram sa luam trenul din Arpas catre Busteni. Nu vrem sa pedalam prin ploaie si prin frig ca sa trecem muntii si asa luam decizia sa luam trenul. Ziua a fost scurta si am pedalat rapid printre sate si peste dealuri. Peisajul a fost deosebit la coborarea catre Olt pentru ca pe fundal se profilau muntii Fagaras ca dintii unui fierastrau acoperiti cu zapada.

Ajunsi in gara ne bucuram ca nu trebuie sa asteptam mult trenul si suntem multumiti de tura facuta. Am explorat o alta parte a colinelor si chiar daca traseul nu este foarte greu si tehnic, ne-a facut placere sa pedalam prin padurile linistite si pline de animale ale Transilvaniei. In 6 zile (5-10 Aprilie) am strans un total de aproximativ 380 de km cu 4800 diferenta de nivel, ceea ce nu e foarte mult, dar suficient cat sa ne trezeasca dorul de ture lungi.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *