Uncategorized

Turkmenistan – 5 days of hell

Intr-adevar pentru noi traversarea Turkmenistanului au fost 5 zile ca intr-un foc al iadului. Dc? pentru ca aveam de parcurs un pic peste 500 de km prin calduri de peste 47 °C la umbra, la ora pranzului. La soare erau undeva la 57 °C…

Inca de cand incepusem pregatarile pentru ”expediatia” noastra stiam ca vom avea de furca cu aceasta tara.

In primul rand obtinearea vizei era delicata, pentru ca trebuia sa ne calculam foarte bine datele cand planuiam sa ajungem, mai exact data cand aplicam pentru viza in Teheran si apoi data cand urma sa o ridicam din Mashhad-orasul sfant. In plus trebuia sa mai luam in calcul zilele care ne ramaneau sa iesim din Iran..

Asadar am aplicat pentru viza de tranzit, care de obicei era 5 zile, uneori chiar 3, iar pentru asta nu trebuia sa platim ghid. Altfel, pentru o viza in care vizitai tara era musai sa mergi cu ghid intr-un grup organizat. Noi nu vroiam sa mergem intr-un grup organizat, nu asta era scopul, plus ca nu ne atragea prea mult aceasta tara, incat sa merite o vizita. Daca nu obtineam viza (unii au patit-o) planul B era sa traversam prin nord prin Azerbadjan, la Baku sa luam un ferry-boat spre Kazakstan si sa ratam Bukhara si Samarkand, nu prea era de dorit, asa ca eram fericiti ca aveam viza in pasaport.

Insa nu am intrat singuri pe teritoriul turkmen ci insotiti de 4 francezi,  www.desrustinesetdesailes.fr cu care am facut echipa buna, am mers ca un pluton compact, am gasit locuri de campare bune, unde aveam o sursa de apa si nu am facut popas nicioadata in mijlocul desertului fara un adapost la umbra, intotdeauna ne-am oprit doar la asa-zisele oaze.

 

 

Ultimele zile in Iran am biciclit cu prietenii nostri francezi www.desrustinesetdesailes.fr si am reusit sa traversam desertul Turkmenistanului in perioada 16-20 Iulie, 500 km, pe biciclete! Am avut cele mai rele conditii, dar totusi am reusit sa facem toata portiunea, asta datorita faptului ca am fost impreuna si am mers ca o echipa. Bineinteles am avut incredientele de rigoare: vant din fata, 57 °C la soare, 47 ‎°C la umbra,drum destul de prost, plin de gropi si denivelat, urcari, chair daca noi am crezut initial ca e plat nu a fost chiar asa, am dormit doar la cort, deci nu hostel, dar am reusit sa facem un fel de dus in fiecare seara si asfel corpul nostru se simtea un pic hidratat si revigorat si mancam pepene in fiecare seara, alt aspect important sa ne hidrateze. Vom scrie un post pe blog special cu aceasta experienta, dar pana atunci cateva imagini cu ce am simtit! Alt aspect important pentru noi, imediat dupa ce am intrat in Turkmenistan am facut 4000 de km de cand am plecat de acasa! Yuhuu, speram la cat mai multi km! Iar la iesirea din aceasta tara am trecut pe langa un monument ce simboliza Drumul Matasii, deci suntem siguri ca suntem pe drumul cel bun! :))

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *